Autoportrete (şi nu cu dslr-ul în oglindă)
Spuneam acum un an că mi-ar plăcea să fiu fotograf de autoportrete, conceptul în sine amuzîndu-mă teribil. Ce nu ştiam la vremea aia e că autoportretul, ca gen fotografic, poate fi unul al naibii de inteligent. Clare Bottomley e un astfel de fotograf. Pe lîngă faptul că se imortalizează în ipostaze amuzante, mustind de autoironie, Claire se aşază şi în locul unor personaje iconice.
Cine spunea că Statuia Libertăţii n-ar putea hălădui prin parcuri? În ziua ei liberă ar putea face orice. Ar fuma cu sete o ţigară, sau ar devora un hamburger în timp ce privirea i-ar sta pironită pe coama roşie a claunului galben de la MacDonalds. Inventivitatea artistei britanice nu pare să cunoască graniţe, pentru regia cadrelor ea fiind recompensată cu o bursă de studiu la New York, decernată la ITS#EIGHT.
Observ că nu-i aşa uşor să-ţi faci autoportretul. Trebuie să le spui oamenilor o poveste, să laşi ceva în urmă, ca şi la un text bun, să te descoperi celorlalţi fără milă şi să te redescoperi.
Clare Bottomley photography
Clare Bottomley photography
Clare Bottomley photography
Clare Bottomley photography
Clare Bottomley photography
sursa foto: aici.
