Gînduri despre Nina Cassian
Să ai o părere favorabilă despre “Memoria ca zestre” a Ninei Cassian, în condiţiile unei critici anterioare incisive pare uşor subversiv. Dar, cum întotdeauna am fost contra “valului”, nu mă feresc să-mi mărturisesc simpatia pentru poetă şi pentru cartea mai sus pomenită. Printre multe altele, li s-au reproşat memoriilor ponderea lor erotico-subiectivă, lipsa de valoare documentară şi optica melodramatică asupra unei vieţi eminamente privilegiate, sub toate aspectele.
Nu am nici energia şi nici dorinţa de a infirma criticile vehemente, pe de o parte fiindcă oamenii care nu văd nuanţele unei situaţii şi dau verdicte cu aer superior mă dezgustă, pe de altă parte fiindcă nu am cunoscut vremurile la care face referire Nina Cassian şi o viziune de ansamblu asupra perioadei venită de la un om născut în libertate nu prea are valoare.
Drept urmare, aş vrea doar să atrag atenţia asupra faptului că însăşi Nina Cassian recunoaşte că “Memoria ca zestre” e scrisă cu gîndul ca cititorul să o cunoască mai bine, nu voit cu sevă documentară. Mai apoi, autoarea are curajul de a-şi expune legăturile amoroase, antipatiile şi simpatiile din breaslă, momentele de vulnerabilitate, subiectivismul, depresiile, alteori aplombul şi fericirea să o ia de la capăt.
Cartea descoperă un om complex, care-şi recunoaşte greşelile, calităţile, defectele, meritele şi momentele de declin, privilegiile de care se bucura ca scriitor şi datorită mariajului cu Al. I. Ştefănescu. Mi se pare total greşit să îi anulezi valoarea cu încăpăţînarea naivului care vede totul în alb şi negru şi nu concepe ideea compromisului.
Eu însămi prefer să mi-o apropii pe scriitoare prin prisma poeziilor şi a prozei sale, fără îndoială valoroase şi emoţionante. E singura “judecată” pe care mi-o permit.
sursa foto: site-ul revistei Tango, unde găseşti şi informaţii despre alte cărţi ale autoarei.
