Magazinul clătitelor vesele

Am citit “Magazinul de sinucideri” pe nerăsuflate, într-o sîmbătă după-amiază. Rareori îmi cade în mînă cîte o carte care merită ţinută minte, iar scurta alegorie a lui Jean Teulé m-a marcat realmente. Spusă pe un ton cît se poate de amuzant, alternat de unul liric, istoria familiei Tuvache e dedicată, din punctul meu de vedere, oamenilor care au nevoie să redescopere frumuseţea vieţii. În ciuda titlului morbid, cartea lui Teulé te indeamnă să abandonezi orice motiv de nefericire şi să-ţi zîmbeşti zilnic în oglindă, să vezi partea bună a lucrurilor cu optimismul tinerilor aflaţi la început de drum (mai ţii minte cum e)?

Într-un viitor îndepărtat, singura alinare a indivizilor tot mai scîrbiţi de viaţa lor e magazinul de sinucideri al lui Mishima şi al lui Lucrèce Tuvache, umplut pînă la refuz cu cele mai sofisticate metode de sinucidere, de la sepukku pînă la fiole Moş Ene. În fiecare zi, puberi, mame îndoliate, profesori de sport, cardiaci, oamenii străzii îi trec pragul în căutarea unei metode cît mai nedureroase de încheiere a vieţii.

Nu mai e nici o îndoială, viaţa e o mare deziluzie şi trebuie curmată cît mai repede repetă încontinuu soţii Tuvache şi cei doi copii ai lor, Vincent şi Marilyn, el – un artist inadaptat, apatic, fata – lentă şi complexată. Aşa arată peisajul în care aterizează Alain, mezinul familiei şi un optimist incurabil. Cu zîmbetul pe buze, cel mic le va reda, pe rînd, pofta de a trăi şi de a inaugura cele mai delicioase clătite din întreg Cartierul Religiilor Uitate.

Un roman surprinzător, cu un final pe măsură.

“Magazinul de sinucideri”, Editura Allfa, Bucureşti 2011.