O colivie pe numele ei Dragoste
Nu ştiu dacă referirile la propria persoană alcătuiesc cel mai bun atac pentru o cronică de teatru, dar nu văd altă manieră de a scrie despre piesa lui Ion Sapdaru decît raportîndu-mă la propriul trecut. În familie am fost tratată adesea ca pe un adult capabil să-şi asume responsabilitatea pentru faptele lui, mentalitate sănătoasă care nu numai că m-a călit pentru viaţă, ci mi-a dat şi libertatea de a-mi inventa propriul drum cu toate bucuriile şi dramele lui implicite. Motiv pentru care, privind înapoi, nu pot să spun că am mari regrete legate de ceva anume. Dacă, în schimb, aş fi avut o educaţie draconică, sau dacă ai mei m-ar fi sufocat cu atenţia şi dragostea lor, atunci, ca la orice om ţinut în colivie, personalitatea mea s-ar fi schimbat drastic. Prin extensie, orice limitare a libertăţii, orice îngrădire a independenţei şi negare a capacităţilor celuilalt duce inevitabil la drame, despărţiri, sinucideri ori demisii.
"Natura moarta cu nepot obez" de Ion Sapdaru
“Natură moartă cu nepot obez”, piesa lui Ion Sapdaru pe care am văzut-o în premieră pe 30 martie la Teatrul Odeon din Bucureşti, este un eseu tocmai pe această temă a iubirii sufocante şi ucigătoare. Spectacolul este regizat de Eugen Făt şi are o distribuţie splendidă din care fac parte: Pavel Bartoş (Pompiliu), Dorina Lazăr (Vanda), Rodica Mandache (Cesonia), Oana Ştefănescu (Mirela) şi Nicoleta Lefter (Lili). Dincolo de jocul impecabil al actorilor, piesa se remarcă prin simplitatea poveştii celor patru.
"Natura moarta cu nepot obez" de Ion Sapdaru
“Natură moartă cu nepot obez” nu e încărcată cu artificii regizorale şi nici nu dă verdicte. Piesa e scrisă cu umor şi valorifică la maximum talentul şi expresivitatea actorilor. Ion Sapdaru nu-şi judecă personajele, nu le accentuează defectele şi nu le aruncă în penibil; le spune povestea obiectiv şi echilibrat la fel ca un părinte inteligent care-şi lasă copilul să-şi aleagă propriul drum. Pompiliu este obez, Lili este prostituată, cele trei mătuşi şi-au sacrificat viaţa din dragoste pentru nepotul lor rămas fără părinţi, iar amintirea sacrificiului le obligă să se agaţe de viaţa tînărului, devenind astfel călăii lui. Textul are exact umorul, absurdul şi tragismul regăsite şi în viaţa de zi cu zi unde e imperios să ştii să impui limite.
"Natura moarta cu nepot obez" de Ion Sapdaru
Pompiliu nu are prieteni. Şi nici iubită. Locuieşte de cînd se ştie cu mătuşile lui pentru care el este încă un copil îmbrăcat în pijamale cu ursuleţi. Cele trei nu îi recunosc nevoia unui univers propriu, considerat inferior în comparaţie cu afecţiunea lor bombastică. Îi acceptă, însă, dorinţa de a-şi începe viaţa sexuală, dar doar sub stricta lor supraveghere. Iar acest moment e începutul sfîrşitului. Apariţia lui Lili, pasiunea pe care fata i-o stîrneşte lui Pompiţă, personalitatea directă şi impetuoasă a personajului interpretat de Nicoleta Lefter provoacă dărîmarea treptată a universului construit de mătuşi. Dragostea obsesivă pentru Lili îl salvează pe tînăr şi îl distruge în acelaşi timp la fel cum dragostea obsesivă a mătuşilor le oferă un sens în viaţă şi apoi le ucide rînd pe rînd.
Am spus că nu pot să descriu piesa lui Ion Sapdaru fără să mă raportez la trecutul propriu fiindcă spectacolul îţi provoacă – imperceptibil – introspecţia. La final nu poţi decît să te întrebi cît am greşit, faţă de cine şi ce se mai poate face fără ca eu să renunţ la viaţă şi la mine.
foto: Teatrul Odeon.
