O voce şi un om deosebit: Melody Gardot

Dacă voi începe să cînt, aş vrea să abordez aceleaşi genuri muzicale pe care le interpretează şi Melody Gardot. Şi totuşi există un motiv mult mai întemeiat, în afara vocii şi a stilului, pentru care o admir. O admir pentru felul în care a reuşit să depăşească o cumpănă extrem de dificilă în viaţa ei.

La vîrsta de 19 ani, în timp ce se plimba pe bicicletă, a fost lovită de o maşină, accident care i-a cauzat traume puternice la nivel cerebral şi pelvian. Un accident care putea fi mortal, dar în urma căruia Melody a supravieţuit (“To think that I could have fallen/ A centimeter to the left/ Would not be here to see the sunset/ Or have myself a time”).  În lunga ei recuperare, pe patul de spital, şi-a direcţionat toată energia care îi mai rămăsese spre muzică (pe care o voi numi întotdeauna un panaceu pentru minte şi suflet).

Cîntecele compuse în acea perioadă sînt dramatice, de o profunzime şi frumuseţe care te fac să îţi doreşti să le asculţi întruna. Şi, mai mult decît atît, acordurile de blues, folk şi jazz te vindecă într-atît încît simţi, la rîndul tău, că poţi să îţi reinventezi viaţa, că poţi deveni mai bun, mai fericit, mai autentic. Melody a reuşit să-şi reconstruiască viaţa prin intermediul muzicii, dar, în acelaşi timp, îi ajută pe toţi cei care îi aud acordurile, să renască.

Mai jos e una dintre melodiile mele preferate, creată în perioada recuperării: