Pînă la urmă, doar un lucru contează

Azi dimineaţă am realizat un lucru. În timp ce savuram primele raze ale dimineţii, cafeaua aromată, aerul îngheţat de februarie, am înţeles că doar un lucru contează. Am vrut să îţi spun şi ţie despre ce e vorba, fiindcă nu vreau să se termine ziua asta specială fără ca tu să afli care este cel mai important lucru pe care l-am aflat acum zece ore.

E posibil să pui mult suflet în ceea ce faci. E posibil să plîngi, să-ţi muşti mîinile în cazul unui eşec, să suferi atunci cînd eşti respins de cel/cea la care ţii cel mai mult. Se întîmplă să fii jignit, îmbrîncit, dispreţuit, strivit de oameni care se dau atotputernici, dar nu înseamnă nimic. E posibil ca visul tău cel mai mare să se evapore cu viteza luminii. Toate lucrurile astea dor. Dor al naibii de tare pînă în adîncul fiinţei şi lasă urme. Dar toate trec, toate în afară de dragostea adevărată şi de moarte.

Şi peste noapte, în timp ce simţeam aşchiile în gît şi corpul neputincios, am sperat că voi savura iar primele raze ale dimineţii, cafeaua aromată şi aerul îngheţat de februarie.

E posibil să pui mult suflet în ceea ce faci. Dar, nu uita, oricît de mult ai suferi, pentru orice pe lumea asta, bucură-te că a doua zi deschizi ochii din nou şi poţi s-o iei de la capăt. Eşti în viaţă şi doar asta contează.