Un triunghi e un triunghi!
Prefer siluetele şi obiectele suprarealiste, aperceptuale, artei minimaliste, stricte. Şi totuşi, admit că picturile lui Carmen Herrera au o frumuseţe care nu-mi dă pace. Motivul neliniştii induse este felul în care stăpîneşte tehnica fără cusur, liniile perfecte, fine, coloristica vie sau hipnotică, toate formînd un adevărat festin vizual.
Carmen Herrera, Red Star
Ajunsă în atenţia galeriştilor din toată lumea în cel de-al nouălea deceniu de viaţă, Herrera vede în pictură o modalitate excelentă de expresie. Cu toată funcţia ei eliberatoare, pictura rareori e investită de artistă cu alte valenţe decît cele evidente. Un triunghi este un triunghi, doar o minte bolnavă ar putea să vadă o aluzie sexuală ar spune, în traducerea mea inexactă, pictoriţa de origine cubaneză.
Carmen Herrera, Tondo3Colors
De ce Carmen Herrera se bucură de aprecierea criticilor de abia acum? Printre posibilele motive se numără şi atributele ei vizionare, tendinţa spre simplitate, acurateţe, incompatibilitatea cu cerinţele pieţei, prejudecăţile pe care le aveau de infruntat în trecut femeile-artist.
Carmen Herrera, Black and White
Şi cum latura financiară, sau faima nu au motivat-o, e lesne de înţeles de ce arta a jucat – pe parcurs – un rol de “panaceu”.
Viaţa e, însă, plină de surprize. Şi ştim cu toţii cum te dezumflă cînd tu zici că sari hopurile şi cît de absurd te alină cînd crezi că mai ai un pic şi te scufunzi. Aşadar, peste noapte, Carmen Herrera a devenit un nume de marcă în arta contemporană şi la 96 de ani cîştigă “mai mulţi bani decît am avut vreodată”.
Sursa foto: aici.
Story-ul pe larg: aici.
